Omul de zăpadă

Omul de zăpadă

SECRETUL OMULUI DE ZĂPADĂ

Ion Zahiu

Din înalt se pogoară în dans frenetic fulgii de zăpadă spre încântarea din ochii tăi.
Se aştern sub paşii noştri ca un îndemn pentru imacularea din noi.

– Mamă ce este asta?
– Zăpadă iar aceştia sunt fulgi. Iţi place?
– Da dar de ce zapada e rece şi nu e caldă? Şi de ce se topesc fulgii în palme?
– Se topesc pentru că frumuseţea lor e in tine, chiar dacă farmecul zăpezii pare rece.

Tatal mă îmbie:
– Hai să facem un om de zăpadă.
– Cum adică un om de zăpadă?

În copilărie, ca şi tine, am fost amuzat de ideea năstruşnică de a plămădi un om de zăpadă. Apoi nu ştiu de ce,  înfăptuirea a devenit un moment solemn. Poate din simpatie ori poate pentru faptul că mi-aş fi dorit o însufleţire miraculoasă a omului de zăpadă.
De ce trebuia şi o mătură? Am înţeles mai apoi că şi ea face parte din ideea de curăţenie. Neaua şi omul de zăpadă ne indeamnă spre puritate!
De aceia a rămas unul din puţinele simboluri, pe care în graba noastră nu l-am pătat. E semn sigur că în noi mai sălăşluieşte candoarea copilăriei!

Aşteaptă prima ninsoare sau mergi sus la munte, oriunde te poarta pasii, fie în Făgăraş, Ceahlău sau Parâng, i-aţi copilul de mână şi faceţi un om de zăpadă. El pleacă primăvara spre a lăsa loc florilor. Îl vei revedea după ce trece risipa de culori a toamnei.
Când ti-e frig sau prea cald … fă-ţi un om de zăpadă, măcar în gând si starea de bine te va cuprinde!

Foto Marianna Smolina