LA BONCÅLUITUL CERBILOR

LA BONCÅLUITUL CERBILOR

Aventuri şi un strop de umor în excursia din Penteleu

LA BONCÅLUITUL CERBILOR

Ion Zahiu Călătorii Alpestre

Aşadar am plecat la munte vineri de dimineaţă să retrăim splendoarea toamnei. Vă invitasem. Să va povestesc, celor ce nu aţi fost, cum a fost… aventura, ce pare de necrezut?

Vineri am ajuns în Penteleu pe la orele prânzului. Am mâncat în cabana aşezată chiar la marginea pădurii şi hai pe cărări de munte să admirăm risipa de culori a toamnei. Ne-am simţit grozav şi seara am dormit buştean. A doua zi din nou pe poteci: pe Bâsca Mare ori Bâsca Mică. Ne-a însoţit pădurarul care ştia locurile sau observatoarele din care am fi putut vedea cerbii şi am fi putut asculta cântecul lor de dragoste … boncăluitul.
Nimic, aşa că ne-am întors.

Perioada rutului e la final şi poate doar cu noroc să mai auzim ceva sau să îi vedem, îmi spune pădurarul. Ce să fac? Le-am promis ca vom vedea cerbii şi căprioarele. Toţi se plictiseau şi erau posaci.
Îi cer pădurarului să mă salveze, să gasim o soluţie, şi acesta vine cu o idee. Să folosim un corn de vânătoare care să imite sunetele lor pentru ai ademeni sau să le punem în hrănitoarele cerbilor o substanţă hormonala. Până la urma adoptam varianta mai rapida. Recurgem la săgeţi cu seringi, în care în loc de tranchilizante punem substanţa hormonală. Îmi cere ca asta să rămâna secret între mine şi el.
Zis şi fâcut. Le spunem celorlalţi că mergem pentru a marca cerbii din observatorul de vânătoare. Noi baieţii urma să fim gonaşii. Ne împrăştiem nu înainte de a le arăta poteca care ducea la pensiune şi pe care să o urmeze când vom fi terminat. Cum Roxana şi Liana practicau tirul sportiv, le-am spus să rămâna în observator şi să tragă în cerbi.

Dupa trei ore de căutări zadarnice eu şi pădurarul hotâram să renunţăm. Băieţii nu îi mai vedeam, probabil se întorseseră deja, aşa că sunăm din corn şi plecăm spre cabană.
Când să ne apropiem, în fine auzim boncăluitul. Dar se auzea chiar … de lângă sau din cabană? Miraţi, ne apropiem cu băgare de seamă. Când, ce să vezi, baieţii erau pe terasă la o cana de vin fiert şi … boncaluiau. Ce să zic? Ce mai glumă! I-am întrebat de ce au plecat aşa de repede. Nici un răspuns. Ies şi fetele, toate numai zâmbete. Vor să ne ia peste picior i-am şoptit pădurarului.
Acesta le întreabă pe Roxana şi Liana ce au făcut şi le cere armele şi muniţia. Ele îi aduc puştile dar muniţia spun că au folosit-o. Cum, le întreabă pădurarul. Au tras în tot ce mişca şi din greşeală … şi arată din cap spre … baieţi.

Văzând zâmbetele fetelor cred ca aş boncălui şi eu. Tu ce ai face?
Mergem la anul?
Ce frumoasă e toamna în munţi!

Fotografii: Artist fotgraf Septimiu Bizo, Ion Zahiu si turism.cjcs

Testimoniale

Poeta Mirela Minuța Alexa: „Mi-a plăcut! Felicitari!”