Veniţi în splendorile alpestre din Carpaţi!

Veniţi în splendorile alpestre din Carpaţi!

Veniţi în splendorile alpestre din Carpaţi!

Ion Zahiu

Întoarcerea la natură
Frumusete inegalabilă
Planeta Albastră: unica planetă unde putem supravietui

Călătorim de cum ne naştem. Mai întăi cu privirea, apoi trecem întâiul prag în fascinanta lumină solară. Descoperim iarba, florile, gustul fructelor, gustul pâinii, răcoarea dimineţilor, adierea ori asprimea vântului iar atunci când noaptea întâmpină pământul privim miraţi către stele.

Viaţa este o neîntreruptă călătorie. Călătorim în lumea artei, în universul novator al tehnicii. Călătorim cu gândul către esenţe ori spre spaţii încă neatinse. Călătorim cu şi spre alţi oameni şi totdeauna spre lumea de mâine.

Întoarcerea la natură

În drumurile noastre adesea uităm de natură. Ignorăm faptul că ea ne-a creat şi că ne menţine viaţa, că noi înşine suntem natură. E vremea să înţelegem că trebuie să fim în armonie cu tot ce ne înconjoară.

Am început să ne dezmorţim şi să ne întoarcem la natură. Locurile către care ne îndreptăm sunt diverse, dar haideţi să mergem la munte, acesta fiind mai puţin cunoscut şi veţi recunoaşte, în cele din urmă că este mai spectaculos, mai tonifiant.

Desigur mulţi dintre noi am fost în staţiuni montane, dar de regulă am facut ceea ce facem în mod obişnuit şi acasă, muntele rămânând doar decor.

Privit din staţiune, muntele reprezintă faţa vizibilă a aisbergului. Celelalte frumuseţi le putem vedea doar drumeţind cu rucsacul.

Plecarea în drumeţie înseamnă o aventură căci plecăm către necunoscut. Ne desprindem din tihnita linişte de acasă pentru a ne întâlni cu măreţul spectacol al naturii.

Desigur efortul pe care îl depunem, ne oboseşte puţin dar odată trecut acest prag vom trăi clipe, ce vor fi răsplătite generos de farmecul incontestabil al naturii. Nimic nu poate înlocui trăirea directă. Nici lectura ori fotografiile şi nici această povestire. Pentru a înţelege trebuie să fii conectat cu toate simţurile. Să mergem dar către cărări tainice, către crestele albastre învăluite în mister, prin poieni încărcate cu flori pe care abia le poţi străbate.

Veniţi să atingem curcubeul în boarea cascadelor înspumate, să descoperim palatele de cleştar din peşteri, să admirăm stalactite, stalagmite, flori străvezii, draperii, fulgere încremenite în calcar ori râurile fără stele!

Frumusete inegalabilă

Haideţi către frumuseţea frustă a muntelui care oferă imagini de neuitat ale piscurilor alpestre, ale minunatelor lacuri glaciare, ale brazilor falnici îmbăiaţi în razele soarelui, a cerului noaptea când este albit de stele.

Te întrebi ce s-ar întâmpla dacă firmamentul s-ar aprinde o dată la un deceniu. Cum am aştepta şi cum am trăi asemenea clipe.

Veniţi să ne îmbătăm cu mireasma florilor, să ne răsfăţăm cu gustul pafumat al fragilor, al zmeurii, al murelor ori al afinelor!

Vom merge apoi să ascultăm sursurul izvoarelor, foşnetul frunzelor, muzica inegalabilă a cascadelor ori cântul păsărilor apoi cu privirea să le mângâiem zborul.

Să trecem prin pădurile de fag ori de stejar, să admirăm valurile de ferigi, jnepenii, nălucile păstrăvilor sau demnitatea caprelor negre.

Apoi vom drumeţi prin impresionante chei cu pereţi verticali, prin defilee unde drumul urcă în serpentine. Vom străbate brâne şi custuri pentru a cuceri piscurile.

Uneori ajunşi sus vom avea la picioare un ocean de nori iar vârfurile munţilor vor fi doar insule.

Alteori când muntele este în furtună, gândul te poartă către misterul începuturilor.

Ce anotimp vom alege? Poate toamna cu risipa de culori ce alină privirea, când lumina e blândă iar aerul cristalin vibrează de boncăluitul cerbilor, când pictorul uită să mai aplece penelul pe pânză căci sufletul îi e de jar.

İarna universul e alb, puritatea tocmai se naşte şi înţelegi şi mai bine ori descoperi Dumnezeirea.

Unica planetă unde putem supravietui

Drumeţii aleg deseori vara când poezia şi lumina te fascinează. Primăvara vei renaşte ca şi fragedele brânduşe.

Aici, în Carpaţi fiece loc, fiece stânca are un nume: Poarta Soarelui, Lacul Galeş, Omul, Sfinxul, Focul Viu, Valea Comorilor, Podul Uriaşilor, Tăul Agăţat, Peştera cu Corali, İzvorul Minunilor.

Muntele înseamnă sănătate, îndrăzneală dar şi prudenţă.

Legendele, baladele, portul popular, minunatele tradiţii, ospitalitatea oamenilor dau un farmec nespus satelor pitoreşti de munte.

Puţini sunt cei care cunosc acest enigmatic izvor de frumuseţe pe care il poţi întâlni aici în Carpaţi. Pentru cei care i-au căzut în mreje, muntele a devenit o pasiune arzătoare, o chemare continuă. În aerul pur simţi că trăieşti cu adevărat. Ai o poftă de mâncare teribilă. Dormi în sacul de dormit ca în cel mai bun pat iar dacă ai privilegiul de a dormi în mireasma fânului abia cosit te vei simţi proaspăt ca roua dimineţii.

În seara de dinaintea plecării vom aduna vreascuri şi vom face un foc. La lumina flăcărilor vom spune poveşti, vom glumi, vom cânta. İar la urmă de tot vom lăsa o lacrimă să cadă. Odată ce ai păşit pe cărările de miracol vei reveni tot mai înfrigurat.

Muntele e dincolo de vis, imaginație ori cuvânt!

Testimoniale
Articol publicat şi in revista România Turistică, nr. 218-219, august 2006